Cea de-a treia duminică din Postul Mare este închinată de Biserică Sfintei Cruci. Duminică, 18 martie 2012, în bisericile ortodoxe, este prăznuită Crucea Domnului nostru Iisus Hristos. Lecturile de la Sfânta Liturghie din această duminică sunt Evrei 4, 14-16; 5, 1-6 (Apostolul) şi Marcu 8, 34-38; 9,1 (Evanghelia). La Utrenie, Sfânta Cruce este scoasă în procesiune din sfântul altar în mijlocul bisericii, unde este aşezată spre închinare. La Sfânta Liturghie, Trisaghionul („Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-de-Moarte miluieşte-ne!”) este înlocuit cu imnul „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim!”.

Cinstirea Crucii Mântuitorului marchează înjumătăţirea Postului Mare, perioadă care conduce către prăznuirea Patimilor şi Învierii lui Hristos. De aceea, atât duminica aceasta, cât şi întreaga săptămână care o urmează, sunt centrate pe închinarea şi contemplarea lemnului de viaţă făcător al Crucii lui Hristos. „Prin puterea Crucii Tale, Hristoase Dumnezeule, păzeşte-ne de ispitele celui viclean, învredniceşte-ne să ne închinăm dumnezeieştilor Tale Patimi şi Învierii celei purtătoare de viaţă, ducând la capăt cu uşurinţă calea acestui post de patruzeci de zile, şi ne miluieşte pe noi ca un singur Bun şi Iubitor de oameni”, se cere cu insistenţă în finalul sinaxarului acestei a treia duminici a Postului Mare. Anticiparea Patimilor şi Învierii Domnului, prin venerarea semnului iubirii jertfelnice a Fiului lui Dumnezeu întrupat, relevă valoarea parcursului ascetic şi mistic din Postul Mare. Patima şi Învierea lui Hristos împlinesc, deopotrivă, iconomia divină cu privire la om şi creaţie, descoperind şi împărtăşind darul şi bucuria vieţii veşnice prin Crucea Domnului, asumată de fiecare creştin aflat pe calea postului.

    

                                                                                                                                                                                       Înainte de a urca Mântuitorul pe cruce şi de a fi răstignit, semnul era folosit ca metodă de pedepsire a ticăloşilor care erau torturaţi. După ce Mântuitorul a fost batjocorit şi pedepsit pe cruce, semnul a devenit sfânt pentru credincioşii de pretutindeni. 
   Acum, ortodocşii care trec pe lângă o biserică fac semnul Sfintei Cruci, când intră şi când ies din biserică, dar şi înainte de culcare.